în Observator cultural, nr. 1160, 1 iunie 2023

Alaska. Singur în sălbăticie este o carte care mi-a plãcut mult. Sau, mai bine spus, mi-a picat foarte bine. Nu este ceva ce mi-ar plãcea chiar să experimentez în realitate. Nici expediția și, cel mai probabil, nici omul. Eu pun prea mult accent pe confort, pe calitate, pe siguranță, și nici nu sunt atât de sigură pe rezistența corpului meu. Dar asta nu înseamnă că nu mi-a plăcut să-l descopăr pe Dave Metz. Din cartea lui răzbate o puternică iubire pentru animale (în mod special, pentru câini) și pentru natură. De asemenea, o motivație, autocontrol, determinare, curaj și nebunie ușor de invidiat uneori. Deși se lovește de situații grave, la limita subzistenței, ca în mai toate expedițiile de acest gen, stilul scrierii nu este deloc anxios, este chiar relaxant, reușind oarecum să păstreze suspansul. A lucrat undeva la treizeci de ani pentru liniștea de a sta netulburat cu el însuși, în locuri izolate, unde nu-ți poți auzi decât propriile gânduri. Și natura. Însoțit doar de doi câini, Jimmy și Will, un GPS și un telefon prin satelit, Dave Metz parcurge aproape 1.000 de kilometri pe schiuri prin Alaska, traversând lanțul muntos Brooks. (…) M-a interesat mai mult cum a simțit el libertatea, cot la cot cu pericolul urșilor și al haitelor de lupi, al epuizării, al frigului Nordului și al foamei.