pe omiedesemne.ro

Acasă, departe e un triptic în care se îmbină magia, aventura, însingurarea, eșecul, libertatea, exilul, toate prinse în nodul (marinăresc) magic al unei povești în care personajul Adrian Romila sfidează timpul și traversează epocile cu nonșalanța unui alt fel de Orlando, poate mai temerar, mai emblematic și mai puțin duplicitar decât personajul Virginiei Woolf. O carte încântătoare, miraculoasă într-un fel, în care Adrian G. Romila se pune de-a curmezișul și îi înfruntă cavalerește pe toți cei care afirmă că nu se mai citesc cărți groase, că un roman de peste 200 de pagini e plictisitor, că lumea nu mai are răbdare, că-ți pierzi cititorul dacă-i dai detalii așa-zis inutile, că descrierile și adjectivele și adverbele și expresii de tot felul sunt revolute și ar trebui eliminate din literatura de azi. Dar ce ar fi literatura fără astfel de cărți? Ce mai e literatura dacă rămâne din ea doar osatura, rezumatul, debușeul famelic?