pe contributors.ro

În colecția Biografiilor romanțate a editurii ieșene Polirom a apărut cu puțină vreme în urmă volumul Maiorescu. Confesiunile unui stoic, semnat de universitarul băcăuan Adrian Jicu. Am citit-o și cu interes, și punându-mi numeroase întrebări. Ceea ce, la urma urmei, nu e rău defel. Adrian Jicu a gândit volumul sub forma unui monolog pe care cel îndeobște numit Mentorul Junimii, ajuns la senectute, acum bătrân, bolnav și singur, îl susține în fața unui preot. Avem de-a face cu un fel de (posibilă) ultimă împărtășanie. Cu o recapitulare a unei vieți care, în ciuda împlinirilor pe multiple planuri, a fost, așa cum recunoaște Maiorescu însuși, în fraza finală a volumului, scăpată printre degete.