pe alecart.ro

În volumul lui Adrian Jicu, Maiorescu. Confesiunile unui stoic, biografia romanțată pe care o propune autorul ne obligă să vedem, poate înainte de orice, prin tonul personajului Titu Maiorescu, ceea ce este cel mai adânc uman în el. Printr-o discontinuitate epică atent construită și asumată până în finalul care îl readuce pe cititor în miezul sensibil al gândurilor, Adrian Jicu reușește să recupereze în egală măsură atât persoana (și personalitatea), cât și „personajul” Titu Maiorescu. Fără a le separa sau a le îndepărta, căci tocmai tensiunea dintre aceste perspective alimentează narațiunea, întreținând conflictul interior dintre vocea principală și cea care acționează, uneori, din umbră.