pe hyperliteratura.ro

Nu a fost vorba de alegere aici. Felul in care scriu are o cursivitate foarte naturala si astern lucrurile asa cum vin, nu am stat sa iau o decizie. Cred ca monologul a fost potrivit pentru mine inca de la inceput si a creat o stare de intimitate foarte intensa. Insa in ultima mea carte (n.r. Farime de viata), am inceput sa scriu si la persoana a treia. Nici aici nu a fost o decizie, frazele mi-au venit si pur si simplu la persoana a treia, intii la femeia cea batrina, apoi la fiica ei, apoi fiul sau. Acestia nu mai erau copii, erau maturi, la jumatatea vietii, si era pentru prima data cind scriam la persoana a treia intr-un roman. Am incercat sa pastrez atmofera de intimitate si la persoana a treia, sper ca am reusit.