pe bookaholic.ro

Daniela Zeca scrie aici despre religia zoroastriana, despre panteonul acestei credinte, despre rit si modul in care practicarea lui a modelat subiectii de-a lungul unei traditii de mii de ani. Dar tot aici vorbeste despre cum se traieste in Iranul de acum, despre sperantele spulberate ale femeilor, despre limitarile, nedreptatile si victoriile din vietile lor. Pentru toate directiile astea, Omar cel Orb mi-a cistigat interesul fara prea multe ezitari.
Am mai gasit tot aici o senzualitate difuza a descrierilor, o aplecare de peisagist care face vizibile scene si interioritati, in acelasi tablou. Insasi constructia romanului e proiectata pe modelul asta, iar locurile si peisajele, ceea ce se vede e nu numai esential, dar profund definitoriu pentru personajele ei. (...)
Sint elemente care ar lasa de inteles ca nu scheletul factual ar avea prioritate in carte, ci o anume transformare interioara, spirituala a personajului. O trezire care nu e conditionata de nevoia de a povesti, cit de a intelege, mai mult.