in Romania literara, nr. 39

Ceea ce face ca romanul Dorei Pavel sa devina greu de catalogat e tocmai aceasta rasturnare permanenta a mizelor naratiunii. Ceea ce parea, la debut, un roman de consum, cu tenta senzationalista (cei doi «fugari» sint urmariti asiduu de politie), ramane in arriere-plan pentru a face loc unei aventuri psihologice nu mai putin tensionate si, as spune, nici macar mai putin senzationaliste. Caci, departe de a fi o boala comuna, afectiunea mintala de care sufera Cezar Braia – si catalogata exterior drept «depresie legitima» – e, de fapt, o nevroza complexa, menita sa dea originalitate personajului central. [...] De fapt, acest «pe invers» depaseste, in romanul Dorei Pavel, acceptiunea strict homosexuala a sintagmei, pentru a denumi un model mai general de interactiune umana. [...] Legatura ambigua, maloasa, grea de obsesii si de fobii e legea umanitatii din Do Not Cross. [...]
Do Not Cross nu face nici ea exceptie de la o formula ce risca sa devina marca inregistrata prin amestecul de formule si de registre stilistice aparent incompatibile: roman-parabola, thriller senzationalist, pastisa freudiana, psy gotic s.a.m.d. Un singur lucru ramane totusi cert: avem nevoie de mai multi scriitori indeajuns de cruzi (si, de ce nu, putin sadici...) incat sa insceneze cititorului astfel de perversiuni narative.