librar la Palas Librarium, Iasi

Scrisul lui Harms este nonconventional. Critica literara l-a plasat in diferite curente, printre care futurism, dadaism, suprarealism, reusind sa puna punctul pe i si sa-l piarda de indata ce l-au pus. Probabil ca problema nu consta in ce soi de avangardist era Harms, ci mai degraba ce anume din opera sa este de neasemuit. De unde se degaja unicitatea? In primul rind, trebuie precizat ca el nu scria proza scurta si nici minimalista. Opera sa de sertar, afara de bucatile de teatru, asa zisele vodeviluri comice, devine inedita prin prisma unei noi specii literare, greoaie si curios atractive: schita pilula.

„Odata Petea Gvozdikov umbla prin apartament. Se plictisea foarte tare. Petea incerca sa prinda pisica, dar aceasta se ascunse sub dulap. Petea se duse in antreu dupa umbrela, ca sa scoata pisica cu ea de sub dulap. Dar cind s-a intors Petea, pisica nu mai era sub dulap. Petea cauta pisica sub divan si dupa comoda, dar nu dadu de pisica. In schimb, dupa comoda, Petea gasi un ciocan. Petea lua ciocanul si incepu sa se gindeasca ce sa faca cu el. Petea incepu sa bata cu ciocanul in dusumea, dar si asta il plictisea. In acest moment, Petea isi aminti ca pe masa din antreu are o cutioara cu cuie. Daca pisica ar fi fost de fata, ar fi fost, desigur, interesant sa o tintuiasca cu urechea de usa si cu coada de prag. Dar pisica nu era prin apropiere. Petea vazu pianul. Si, de plictiseala, Petea se dadu mai aproape si batu trei cuie in capacul pianului”. Pilula este miezul din care poate rasari toata anvergura unui roman. Asemenea schite concentreaza subiecte descrise mult mai pe larg in literatura noastra. Concizia si lapidaritatea sint, desigur, deprinderi anevoioase si necesare incropirii unui astfel de text. „Am scris lung, pentru ca n-am avut timp sa scriu scurt”, scria, nu fara insemnatate, Creanga intr-o scrisoare. Cine este Petea altul decit Domnul Goe? Linsajul lui Daniil Harms este asemenea linsajului lui Arghezi din volumul Subiecte, insa fara atmosfera burlesca. Oamenii scriitorului rus nu se ascund dupa masti, ci dupa defecte: ei fie au fetele buhaite, fie fornaiesc, se strimba, le asuda palmele.

De la artificiile matematice, cum este povestea celor trei fii care-au mostenit 17 cai, de pe gardul Parcului Copou pina la insemnarile unui bataus, lucrarile lui Harms robesc prin placere si te elibereaza prea brusc sa poti trai voluptatea pina la capat. Te fac sa-ti gilgii propria saliva in hohote spasmodice si sa vrei mai mult. Citindu-l, poti in sfirsit sa-ti slutesti fata in tramvai si sa libovesti ca fapt divers. Lumea lui Daniil Harms ne-o permite!