in Suplimentul de cultura nr. 385

Ce este, asadar, Nadja? O oda adusa iubirii? Poate. Un imn inchinat Femeii? Suna patetic. O scriere care se revolta impotriva insusi actului de a scrie? Si asta. Dar care este miza ei, daca are vreo miza? Unde se afla ea? In ce? Evident, in procesul de transfigurare a realitatii, facut constient, tocmai de dragul acestei transfigurari. Lumea e prea banala pentru a fi lasata asa, pare sa spuna Breton. Ea trebuie infrumusetata, complicata, transformata din obiect in subiect, in eu si traita cu sufletul la gura. Acest lucru trebuie facut, nu scris, Breton este constient de asta, dar cum poti sa impartasesti si altora din aceasta frumusete daca nu gasesti o modalitate de a o exprima cumva? Nadja e tocmai o asemenea incercare. Limitata, incompleta, ambigua, dar ispititoare si, va jur, imposibil de refuzat.