pe www.filme-carti.ro

Nu am premeditat nimic in legatura cu Orientul pina in clipa in care am decis, la fata locului (era in 2007, ma aflam in Tunis), ca ma voi intoarce la literatura si o voi face in niciun fel altfel decit scriind o poveste orientala. A fost un fel de coup de foudre (...), un fel de flash back sau, daca vreti, un fel de coplesitor efect de déja vu, eram la 50 de km de capitala, intr-o zona desertica, arida, copii desculti alergau printre capre, femeile carau vreascuri pentru foc si am avut dintr-odata senzatia ca am mai fost in Africa de Nord, ca era o lume pe care o stiam si despre care as putea sa povestesc. (...)
In cinci ani am strabatut Magrebul, Libanul, Iordania, Emiratele Arabe si Iranul, am studiat enorm, m-am temut, m-am contrazis, am luat-o de zeci ori de la capat, am comparat sursele, am vorbit cu zeci de oameni din si despre Orientul Mijlociu si am avut o sansa unica, uriasa si, sint sigura, irepetabila, de a intilni situatii si locuri exceptionale, care au venit spre mine, cred, ca un raspuns la credinta mea nestirbita ca literatura e o altfel de religie. Am crezut asta cu tarie, inclusiv in cei 9 ani in care nu am publicat o singura pagina de beletristica.