in Dilema veche, nr. 452

Va amintiti, poate, cursul acela sfisietor de yugo-nostalgie (din Ministerul durerii de Dubravka Ugresici) pe care o tinara emigranta, profesoara de sirbo-croata, il tine unor si mai tineri compatrioti, refugiati de razboi. Nu e mai mult decit o incercare de comunicare, dorinta de a-i face pe acei citiva sirbi, croati, bosniaci, muntenegreni s.a. sa puna laolalta, in proletara „sacosa de rafie cu dungi rosii, albe si albastre” care-a oripilat Vestul, toate obiectele „yugo” pe care si le mai amintesc. (...) Avem, fara indoiala, si noi sacosele noastre multicolore in care s-au adunat cosmoizii, ozn-urile, asteroizii altor vremuri, toate acele evocari (mai mult sau mai putin) nostalgice din carti care-au facut deja scoala, sau doar din nenumarate experimente jurnalistice, la firul ierbii. Trusele noastre – cu atit mai estompate cu cit trece timpul – sint ca o capsula care pastreza inca aerul-de-atunci.