pe blog.libris.ro

Lectura romanului Dimineata pierduta iti amplifica, pe masura ce o desavirsesti, o senzatie de inedit, tocmai datorita intilnirii interesante si armonioase intre doua traditii literare diferite, intilnire pe care o remarci in lucrarea Gabrielei Adamesteanu: Dimineata pierduta se dovedeste fara indoiala o proza care apeleaza la tehnici de constructie tributare (post)modernismului – o pluralitate de perspective narative, salturi temporale si spatiale, un fir rosu reprezentat de fluxul constiintei protagonistilor, dar se dovedeste, in cele din urma, o reconstructie a mai multor epoci (...). Cititorul e prins intr-o bucla temporala: proiectat intr-un prezent al anilor ’70, cititorul descinde, purtat de amintirile protagonistilor prin mai bine de 60 de ani de istorie, pentru a reveni, la final, la acea dimineata din vremea comunista.