in Realitatea evreiasca

In ce ma priveste direct (...), nu-mi place deloc rolul de victima si refuz o autovictimizare sau o victimizare din partea celorlalti, ceea ce astazi este un fenomen, din pacate, generalizat. Exista o fuga, o foame pentru rolul de victima, ca sansa, ca potentialitate de a fi remarcat, de a fi vazut, de a deveni vizibil. Am si spus ca traim o epoca in care tot ce nu este scandalos nu este perceptibil si, daca nu este destul de scandalos, nu este memorabil. Si asta se intimpla si cu noi. Sa zicem ca intodeauna evreii au in plus sau in minus ceva care putin ii diferentiaza de ceilalti. Deci, pe de o parte, nu mi-a placut deloc rolul de victimizat, iar acum ma feresc de narcisism, pentru ca laudele astea care vin cind vin si cum vin, conditionate in general de un ecou din strainatate inspre tara, sint si ele cum sint, le privesc cu cordialitate, dar si cu luciditate.