pe OradeIasi.ro

Personajele romanului prefera sa spuna ca vorbesc „limba noastra”, ca sa evite alegerea politica implicita in denumiri ca sirba, croata, sirbo-croata, croato-sirba sau bosniaca. In statele formate din fosta Iugoslavie s-a impartit nu doar teritoriul, s-au impartit si limbile, cu reguli rigide, „purificatoare” pe ici pe colo, cu diferente mici accentuate artificial, cu vechi graiuri taranesti readuse in circulatie de catre tineri care inainte s-ar fi rusinat de ele, sau, pentru cei mai confuzi, cu masive imprumuturi din engleza menite sa functioneze drept refugiu in acest razboi lingvistic. […] As citi oricind altceva de Dubravka Ugreŝić…