pe AltIasi.ro

Oamenii Diminetii pierdute sint ceea ce gindesc si spun, incadrandu-se in tipologii umane variate (fiecare raminind, insa, cap-coada intre granitele propriului tipar). Realitatea lor interioara nu este separata cu nimic de discursurile pe care le tin. Se schimba povestitorii si, in consecinta, stilurile de povestire. Se trece de la discurs indirect liber la dialog, de la monolog interior la dialog din nou si asa mai departe, creindu-se impresia de „spontan” si „lejer”.
Romanul Gabrielei Adamesteanu (premiat, tradus, pus in scena, canonizat si considerat unul dintre cele mai bune romane ale literaturii romane contemporane) descrie intr-o dezordine cronologica destinul unor oameni care ramin la fel, indiferent de timpuri. De unde, poate, si gustul amar pe care il ai cind inchizi cartea.