in Mozaicul, nr. 7

Pe linga presiunea istoriei, a trecutului si a iubirii, Provizorat descrie o lume incerta si prin ochii artistului, ai Letitiei, care transfigureaza povestea sa intr-un roman plin de sentimentalism, de sublimare a realitatii, de autoanaliza, de exorcizare a tristetii si a presiunii cotidiene. In acest roman nu dicteaza epocii doar afectul, temerea, nelinistea, iluzia, speranta, intr-un cuvint omenescul, sub toate aspectele sale. In aceasta presiune a istoriei asupra destinului oamenilor, infernul se prelungeste si in prezent, aparent mai voalat, dar mai patrunzator, nu prinse la mijloc prin loviturile nedrepte ale sistemului, ci prin compromisul fiintei.