in Suplimentul de cultura, nr. 321

Al doilea roman cu incarcatura subliminala erotica, scris de Nabokov, in anii saizeci, Ada, impinge morbidul sexual mult mai departe, trimiterile indirecte la Poe fiind aici si mai intense. Povestea – relatata fie neutru, fie sub forma memoriilor protagonistului (psihologul de renume Van Veen), memorii intersectate cu notele Adei sau cele ale unui editor necunoscut – se focalizeaza pe legatura incestuoasa, de o viata, dintre doi frati. Legatura dintre ei va continua, cu scurte intreruperi, pe parcursul intregii vieti. In acest roman, decorul e poesc in totalitate, amintind de peisajele primordiale din Annabel Lee. Terra (numita cind „Antiterra”, cind „Demonia”) are o alta configuratie geografica si o alta istorie, contextul naratiunii devenind astfel fictional si mitologic.
Problema esentiala ramine imposibilitatea individului de a trai sub constringerea conventiei si a stereotipului. Unei asemenea vieti preferabila ii este disolutia personalitatii (ca in Lolita) ori iesirea din „istoria lumii” si autoproiectia intr-un cadru mitologic reinventat (ca in Ada), idee recurenta si in scrierile lui Poe.