- ISBN
- 978-973-46-1133-1
- An apariție
- 2008
- Lună apariție
- 9
- Număr pagini
- 600
- Tip ediție
- cartonată
- Format
- 130x200
- Colecție
- BIBLIOTECA POLIROM > Seria de autor „Vladimir Nabokov”
- Domenii
Ediția 2008
Traducere de Horia Florian Popescu
Impreuna cu romanul Lolita si cu volumul autobiografic Vorbeste, memorie, Ada sau ardoarea deschide seria de autor „Vladimir Nabokov” la Editura Polirom.
Unanim considerat o capodopera a prozei americane din a doua jumatate a secolului XX, romanul Ada sau ardoarea. O cronica de familie este povestea de dragoste dintre adolescentii Van Veen si Ada Veen. Iubirea lor precoce, vijelioasa, incestuoasa – Ada si Van sint veri primari (dar au acelasi tata, pe Demon Veen) – se consuma la Palatul Ardis si in parcul acestuia, un fel de Eden de care cei doi adolescenti cu un apetit sexual, o imaginatie si o inteligenta iesite din comun se indeparteaza treptat.
„Publicata la doua saptamini dupa ce autorul implinise saptezeci de ani, Ada sau ardoarea este capodopera lui Nabokov, incununarea glorioasa a carierei sale de romancier. Deopotriva basm, epopee, tratat filosofic despre esenta timpului si catalog erotic, Ada sau ardoarea este creatia suprema a unei imaginatii incandescente.” (Publishers Weekly)
„In Ada sau ardoarea, imensa fantezie a mistificarii avind ca tema centrala incestul dintre frate si sora, mastile si parodia pun stapinire pe intregul text.” (Magazine litteraire)
„Palatul Ardis, Ardorile si Arborii Ardisului, iata laitmotivul care susura prin Ada, o cronica ampla si fermecatoare a carei parte principala e pusa in scena intr-o America de vis, stralucitoare – fiindca nu sint oare amintirile copilariei noastre comparabile cu acele caravele purtate in Vineland, impresurate lenes de pasarile albe ale viselor?” (Vladimir Nabokov)
- An apariție
- 2008
- Lună apariție
- 9
- Număr pagini
- 600
- Tip ediție
- cartonată
- Format
- 130x200
Despre autori
Vladimir Vladimirovici Nabokov s‑a născut în 23 aprilie 1899 la Sankt-Petersburg, într‑o familie foarte cultivată, astfel încît stăpînea impecabil franceza şi engleza încă din copilărie. În 1919, Nabokovii sînt nevoiţi să emigreze, iar în 1922 tatăl scriitorului este ucis de un fanatic rus la Berlin. Nabokov a studiat limbile slave şi romanice la Trinity College din Cambridge pînă în 1922. Apoi a locuit la Berlin (1923‑1937) şi Paris (1937‑1940), scriind cu fervoare, în rusă, mai multe romane, zeci de povestiri, sute de poeme şi cîteva drame. În 1925 s‑a căsătorit cu Vera Slonim. În perioada respectivă, şi‑a întreţinut familia din traduceri, lecţii de engleză şi tenis, precum şi ca autor de cuvinte încrucişate în rusă şi analist de şah. În 1940 a plecat în America, împreună cu soţia şi fiul lui, de teamă să nu fie trimis într‑un lagăr de concentrare. A predat la universităţile Wellesley, Harvard şi Stanford. Între 1948 şi 1959 a fost profesor de literatură rusă la Cornell University. Pasionat de entomologie, Nabokov a descoperit în 1944 o (sub)specie de fluture care‑i va purta numele: Lycaeides melissa samuelis Nabokov. A tradus în engleză Evgheni Oneghin de Puşkin şi Un erou al timpului nostru de Lermontov. Este autorul mai multor lucrări de critică literară, dintre care studiul despre Gogol (1944) este foarte important pentru înţelegerea artei acestuia. Din seria rusă a scrierilor lui Nabokov, publicate sub pseudonimul V. Sirin, fac parte romanele Maşenka (1926), Rege, damă, valet (1928), Apărarea Lujin (1930), Ochiul (1930), Glorie (1932), Un hohot în beznă (1932), Disperare (1934), Invitaţie la eşafod (1936), Darul (1937-1938). După stabilirea în Statele Unite, începe strălucita sa carieră de romancier în limba engleză. Publică Adevărata viaţă a lui Sebastian Knight (1941), Blazon de bastard (1947), Lolita (1955), Pnin (1957), Foc palid (1962, roman în versuri, cu adnotări), Ada sau ardoarea (1969), Lucruri transparente (1972) şi Priveşte-i pe arlechini! (1974). În 1967 îi apare volumul autobiografic Vorbeşte, memorie. Pentru activitatea sa literară, Nabokov a fost distins cu National Book Foundation Medal. S‑a stins din viaţă la Montreux, în 1977.