Suplimentul de cultura

Limbajul de care uzeaza polonezul in piese are aceeasi tusa de umor abrupt, care te bucura si intristeaza in acelasi timp. Prin lumea lui, orice grimasa sau suflare umana capata valoare teatrala, simbolistica “ dusa la paroxism, si scena de joc e o propunere de a ne muta in imaginatia proprie. Nu gindim faptele, ne gindim pe noi. Absurdul lui Mro ¿ek razbate din personaje aflate in situatii ce implica o redefinire a contextelor, a pornirilor viscerale, a adincurilor de constiinta: nu exista granita intre maestri si cersetori, intre marionete si vertebrali, intre superficialitate si profunzime, civilizatie si barbarism. Te intrebi unde incepe si unde se sfirseste vesmintul cultural al fiecaruia, care sint principiile de functionare a mecanismului microcosmosului personal. Esti plasat intr-un mijloc nedefinit, nici pe ultima treapta a scarii, dar nici suficient de aproape de podea; un soi de suspendare in temporalitate, insolita, totusi sufocanta, ingropata in indecizie.