pe LiterNet.ro

(…) Cu o rara stiinta a stapinirii fluxurilor epice si a controlului imaginatiei, in sensul teoretic al concilierii narativului cu adevarul istoric, Gabriela Adamesteanu creeaza o vibrant autentica reprezentare a unui destin romanesc – individual si colectiv – macinat, aminat si incremenit in provizorat. Miezul – si propriu tipografic si figurat – al mesajului acestui roman e in intelegerea cu rezonante orwelliene ca „nu viitorul ne aduce mai multe surprize, ci trecutul pe care nu incetam sa-l recitim toata viata”. Doar ca Provizorat nu e un roman distopic ci o imagine autentica a lumii noastre in care, dupa cum istoricii totalitarismului o stiu, trecutul nu mai trece.