in Echinox

Ceea ce ne permite sa il numim in continuare satirist pe Self este chiar optiunea gratuita a acestuia pentru a critica fara a sugera alternative, intrucit orice sugestie in aceasta directie ar fi prea emfatica si mesianica. Acceptind ca „mesajul satirei literare este acela de a exprima o norma, in vreme ce acela al ironiei este de a indemna cautarea unui adevar necunoscut” (Jean Weisgerber, Satire and Irony as Means of Communication, 1973, Penn State University Press), am putea crede ca in opera lui Self implicarea cititorului se produce prin functia comunicativa a ironiei, adevarul necunoscut fiind disimulat. Insa Self refuza imperios o mistificare de genul acesta – „sper ca nu incerci sa-i descoperi o simbolistica. Si mai sper ca nu faci o analiza complicata a acestei povesti in mintea ta bolnava si curioasa”.