- Dana G. IONESCU
- Dosar de presă
- 0 likes
- 119 views
Singularitatea stilului sau, atit de apreciat de exigentul critic literar Harold Blood, care a afirmat transat ca acest roman se califica pentru lista cartilor canonice, transpare din fiecare pagina. Eroul, fugarul fara nume («the kid») care strabate zona Texas-Mexic si se afunda in mrejele raului, dat al fiintei umane, se afirma puternic chiar de la prima pagina din Meridianul singelui: «El e copilul. E palid si slab, poarta o camasa de pinza subtire si zdrentuita. Scormoneste focul in micul spalator de linga bucatarie. Afara se intind cimpuri negre rascolite, cu petice de zapada. Si dupa ele paduri si mai negre unde inca mai vietuiesc citiva lupi. Se spune ca s-ar trage din neam de taietori de lemne si caratori de apa, dar adevarul e ca tatal lui a fost invatator. Zace in betie, zice din poeti cu nume acum uitate. (...) Maica moarta, sa tot fie paisprezece ani, a clocit la propriu-i piept faptura care a bagat-o in pamint. Tatal nu-i pomeneste niciodata numele, copilul nu i-l stie. Are pe lumea asta o sora pe care n-o sa o mai vada niciodata. Priveste, palid si nespalat».