in Dilema veche

Se va scrie, probabil, foarte mult despre genul acestei carti fara intriga, fara personaje, fara dialog, fara climax, subintitulate, totusi, roman. De fapt, Scotch nu e un roman propriu-zis si nu trebuie cautate aici elementele traditionale ale genului; este, de fapt, un poem descriptiv in proza al carui suprapersonaj este un complex industrial dintr-un orasel de provincie. Un spatiu undeva la margine („aproape de soseaua de centura“, „nu apare niciodata in albumul de prezentare a orasului“) unde se afla mai multe (foste) uzine si fabrici, ateliere si depozite dezafectate, partial nefunctionale sau falimentare, ramase fara materie prima sau fara comenzi (Fabrica de Aliaje Speciale, Combinatul de Prelucrare a Lemnului, Fabrica de Scule, Fabrica de Sticla, Turnatoria, Distileria, Filatura de Lina), toate populate, mai bine zis bintuite, de spectrele proletariatului de altadata: muncitori sau maistri care mai mult fura decit muncesc si a caror viata mizera (animata doar de campionatul de fotbal dintre fabrici) este dusa intre halele si atelierele acestor fabrici si uzine, printre utilaje uzate moral, dughenele unde se vinde alcool ieftin („Sapte bombe. Nimeni nu stie cum se numesc pentru ca nu au nevoie de nume“) si caminul de nefamilisti („un bloc nemaizugravit“).