in Romania literara

O poveste interesanta despre anonimat. […] Una din ele contine povestea colaterala a doi frati, Boris si Flaviu, egal inzestrati pentru filozofie, ale caror destine se rup si se interfereaza in chip elegant. La moartea tatalui, cel mare isi pierde mintile, ajungind nebunul orasului. Un nebun fermecator, insa, gata sa tina in pietele publice adevarate recitaluri propedeutice. Cel mic, dintr-o formidabila incapatinare, urmeaza aceeasi facultate, pe care o absolva stralucit. Concursul pentru postul de asistent universitar presupune insa, in ce-l priveste, si o proba suplimentara, un soi de lepadare de boala lui Boris. Episodul e cutremurator. Cum cutremurator e si, apropo de conditia anonimatului de dupa inviere, deznodamintul cartii. Vrind sa opreasca ceremonia absurda a propriei inmormintari, Vlad constata nu numai ca lipsa lui din sicriu nu alarmase pe nimeni, dar si ca, de fapt, nu se pune problema unei asemenea ceremonii. Cimitirul e gol, fără vreo urma de pamint rascolit.