pe www.artactmagazine.ro

E foarte important sa ai respect si simpatie fata de povestea oferita si de figurile ei, dar la fel de important este sa te dezbari apoi de acest respect. Daca onorezi exagerat realitatea, esti tentat sa uiti de tine, de momentul tau creator, de libertatea si responsabilitatea pe care le ai ca artist sa transformi povestea in propria ta viziune. Un autor care nu consimte sa intre in lumi suprarealiste, grotesti, cum fac eu adesea, va scrie o naratiune lineara. Cineva care se blocheaza intr-o directie nu va sti ca exista altfel de usi. Atunci cind lucrurile vin de la sine, nu poti decit sa-ti urmaresti propriul fir existential. Cu alte cuvinte, eu ma realizez in „Zaira”. De la prima fraza scrisa eu sunt Zaira, eu dictez atmosfera si conceptul cartii in functie de cine sunt si de cum am acces la mine insumi. Mi-ar fi frica sa scriu o carte realista pur si simplu, fara voluptate si abundenta, fara suprarealism. Nu vreau sa am o scriitura saraca – in sensul meu de a intelege lucrurile –, o scriitura lipsita de imagini mari, de poezie, de umor.