pe www.mediafax.ro

Am, desigur, o proprie estetica a scrisului, prefer un mod curgator, bun de citit, dar si poetic, asa incit limba sa nu stea in calea actiunii, sa nu se puna in prim plan. Dar cine imi cunoaste cartile stie ca si limbajul imi este important. Eu nu sunt de meserie filolog, ci psiholog. Cind descriu literatura care imi place vorbesc mai mult de densitatea tesaturii ei, de pregnanta limbii, de balanta care se simte in frazare, de corpul suplu al limbii folosite. Asa cum as vorbi si de comunicarea, de legaturile dintre oameni, aceste lucruri se simt cind citim o carte. Ele sunt cele care ne fac sa uitam timpul si sa ne cufundam intr-o carte sau sa o punem deoparte. Un text bine echilibrat, in care nu spui nici prea mult nici prea putin, are in el o frumusete proprie. Poate mai importante decit cartile pe care le-am citit sunt filmele, care m-au socializat intr-un fel. Prin ele am invatat sa descriu, asa cum descrie camera de film, o scena vie si puternica, fara a ma ascunde in spatele limbii.