in Jurnalul national

Am pornit la drum acum 10 ani, cind a iesit romanul meu de debut, cu mult optimism si idealism. Credeam, si continui sa cred, in frumusetea si necesitatea unei opere de arta. Este greu sa gasim criterii clare, ce e frumosul si necesarul in arta, si totusi sint convins ca acest lucru se simte, cind de exemplu o carte are substanta, e densa si are o scriitura marcanta. Din pacate, si acest lucru nu il spune un mosneag nostalgic dupa timpurile de alta data, ci un barbat de 42 de ani in plina activitate artistica, traim timpuri de o mare decadenta (si) culturala. Nu mai exista criterii, orice parere poate fi anulata printr-o contraparere, calitatea – cu ajutorul unui marketing puternic – poate fi declarata buna si necesara si se va impune. Capitalismul de consum si postmodernismul si-au pus amprentele si pe arta. Iata un exemplu: scriitorul elvetian M.S. este cel mai vindut scriitor de limba germana la ora actuala. In ultimul lui roman «Bucatarul» a facut un ghiveci intre dragostea unui emigrant tamil si o elvetianca, bucataria tamila si vinzarea de arme a elvetienilor catre China. Deci un ghiveci piperat cu suspans, un produs artificial. Iei trei lucruri, faci un cocktail si speri sa fie pe gustul tuturor. Totul scris cu o scriitura simpla si propagat de o masinarie de marketing puternica. Pe gustul unei clase de mijloc, care vede in arta un fel de petrecere a timpului liber, de destindere si care nu mai asteapta nimic de la ea, decit sa o gidile putin, dar in rest sa o lase in pace.
Acesta pentru mine este un scris facil, «lowprofile», cum i-as spune, deci fara identitate, fara amprenta proprie. Eu consider ca fac o literatura care are un profil propriu, atit prin limbajul uneori poetic, alteori laconic, cit si prin povestile mele. Am invatat mult de la arta cinematografica, si de la citeva carti importante pentru mine, cum sa-mi farmec publicul si cum sa creez substantialitate si sens in imagini vii, dramatice. Cred ca acest lucru imi reuseste deseori. In plus, scriitorul de limba germana regaseste prin cartile mele o naratiune bogata, inedita, cu totul altfel scrisa decit literatura germana proprie, des searbada si fara voluptate. Se simte probabil miza in ceea ce scriu... Cel putin, asa doresc sa cred. Ceva autentic si proaspat. Deci, cumva, sint un fel de infuzie cu singe proaspat pentru literatura germana.