in Caligraful

Scriitorul Varujan Vosganian dovedeste ca stapaneste in intimitate mestesugul epicului in curgerea involburata, incadrandu-l unei logici inverse a timpului; renunta la cronologie, fixeaza o fapta pe care o reia, in consecintele ei, in alta secventa de timp, penduland intre prezent si viitor. Faptele istorice sunt asezate in sirul timpului fara stridente, fara icneli, intr-o curgere vijelioasa cu adancimi ametitoare. Poeme intregi sunt asezate, de asemenea, in curgerea epica, cu efecte miraculoase asupra dezvoltarii actiunii. Rar se petrec cele doua genuri, vietuind impreuna pentru a da rodul intelesurilor depline si exemplificatoare. De atatea ori in aceasta carte scenele devin picturale, harul de portretist al scriitorului fiind incomparabil.