in Observator cultural

Aceasta carte nu putea fi scrisa decit cu un autor barbat, tinar si interesat de moda, pentru ca eu, in calitate de bunica, oricit as vrea eu sa par de juvenila, ma temeam ca gindurile mele despre infatisarea barbateasca sa nu fie luate exact asa, ca panseurile unei bunici care pretinde sa dea sfaturi nepotilor. L-am ales pe Ovidiu pentru ca ne-am inteles foarte bine de la prima ora cind am predat o lectie de istorie a costumului la Universitatea de Teatru si Film si pentru ca, intr-adevar, corespundea nevoilor mele nu atit de plasare in actualitate, cit de testare a gusturilor nepotilor mei. Sigur, aveam la indemina si nepotii, insa erau prea din familie.

Imi trebuia un om impartial. Or, Ovidiu, prin urmare, a indeplinit toate aceste conditii si intre noi – bineinteles ca n-am ajuns sa ne certam niciodata – au avut loc niste discutii foarte placute, cu reportofonul linga noi, cind am incercat sa vedem pe toate fetele anumite lucruri care pe mine ma intrigau sau il intrigau pe el. Si asa ne-am tot sfatuit, pina ce, in final, am «atacat» computerul dupa aceea ne-am corectat, in ultima saptamina, dupa care a urmat dialogul, tot prin computer, cu Iasii, cu Poliromul.