in La liberte, Elvetia

Descoperita la noi odata cu publicarea romanului Dimineata pierduta/Une matinee perdue (Gallimard, 2005), care aduce mai mult de un secol de istorie romaneasca, vazut din perspectiva zeflemitoare a unei femei din popor, Gabriela Adamesteanu se intoarce cu Drumul egal al fiecarei zile/Vienne le jour. O alta cronica intimista a anilor ’50 si ’60, vazuta de data aceasta prin ochii Letitiei Branea, o tinara fata al carei tata este in inchisoare. „Citiva ani am dormit toti trei intr-o camera, mama, unchiul Ion si cu mine...“. Plecind de aici, naratoarea face cronica unui oras de provincie, prins, asa cum este intreaga tara, in carcanul comunismului. Vecinii vulgari, sforaiturile unchiului, cozile la piine, la gaz – ironia tisneste din acest tablou necrutator facut promiscuitatii si mediocritatii din jur. Ca si in romanul precedent, Gabriela Adamesteanu da glas vervei si truculentei pe tot parcursul unei povestiri bine ritmate. Faptul ca este conceput ca un roman de initiere ii sporeste pertinenta, privirea naratoarei care creste – copil, adolescenta, apoi studenta la Bucuresti – avind efectul de a ingrosa nesfirsita suficienta a adultilor. (A.F.)