in Suplimentul de cultura

Intotdeauna cartea pe care urmeaza sa o scrii este cea mai buna. Nu stiu daca aceasta, despre care vorbim, este cea mai buna, dar sper totusi ca va ramine printre cele doua-trei de virf. Romane dintre care nu ar putea lipsi Recviem pentru nebuni si bestii. Eu as indrazni sa cred acum ca este cea mai buna pentru ca nu am scris-o, ca pe aproape toate celelalte, in anii prerevolutionari, tensionat si cu gindul la cititor – adica sa fiu util, sa strig ce era de strigat, sa spun adevarul despre cum se traia in acea perioada –, ci am scris-o pur si simplu din placerea de a face literatura, in ideea ca vine un moment in viata fiecarui om, cind el trebuie sa spuna exact ce simte, ce crede despre sine, despre lume, despre toate imprejurarile prin care a trecut.