in Observator Cultural

Cartea poate fi citita pe mai multe planuri: pe de o parte, reda cu acuitate relatia de o obedienta intima a comunitatii sasesti din Transilvania (printr-o extensie justificata, acelasi lucru s-ar putea afirma si despre svabii banateni) cu Germania hitlerista. In acelasi timp insa, volumul lui Schlesak se poate cu usurinta constitui intr-o adevarata descriere, bruta, a incapacitatii de a resimti vinovatia, o impotenta morala de care dau dovada cei ce se fac culpabili in mod direct de Holocaust.
Nu in ultimul rind, Schlesak scrie despre limba, despre germana – limba a ororii, dar care este, in acelasi timp, pentru multi, limba proprie, in care oroarea a fost si este simtita, precum si despre lagerszpracha, idiomul lagarelor de concentrare, urit (detestat) si urit (ne-frumos) deopotriva, jargon care poate fi doar el folosit pentru reprezentarea realitatii lagarelor (Wolf Oschlies).