in Suplimentul de cultura

Cred in miza multipla a autorului de romane: fiecare roman trebuie sa-si puna, in acelasi timp, o sumedenie de intrebari si sa caute cit mai multe raspunsuri plauzibile la ele. Dar toate aceste nenumarate intrebari (despre singuratate si esec, cum spuneam mai inainte, sau, iata, despre identitate, sau despre victima si calau, sau despre ins si istorie, sau despre miracol si neputinta) se topesc, cumva straniu, intr-una singura: cum este, de fapt, omul pus in ecuatie absoluta, omul rastignit intre cer si pamint, intre bine si rau?... Si, apropo de cuvintul multipla, un cuvint care ma preocupa: fiecare roman este o forma de joc, un exercitiu seducator prin care iti multiplici existenta, ti-o prelungesti dincolo de limitele naturale, prin roman obtii o extensie, o sporire de fiinta. Si tu, cititorul. Dar, sigur, accentuat, si tu, autorul.