Romania literara

Toate alegoriile din Fiziologul latin vorbesc despre mintuirea sau damnarea credinciosilor, despre diavolul in stapinirea caruia se afla aceasta lume sau despre puterea Iui Iisus Hristos. Mai toate contin citate din Biblie sau fac trimitere explicita la secvente, parabole sau episoade biblice. Fiind apologetic prin chiar natura lui, textul este totodata misionar prin emulatia crestina pe care pesemne ca o stirnea in mintea credinciosilor. Si este cit se poate de probabil ca Fiziologul latin sa faca parte din acele texte menite a crestina cultura pagina de sorginte greceasca. Asadar crestinarea se facea prin preluarea motivelor pagine si prin topirea lor intr-un cadru de interpretare ce descindea din spiritul religiei celei noi. Piha si stiinta greceasca, cea dedicata cunoasterii naturii propriu-zise, putea fi supusa unui astfel de proces de metamorfoza: si astfel, nu atit cunostintele erau modificate in continutul lor, cit cadrul lor de intelegere. Iar Fiziologul latin chiar asta face: foloseste cunostinte ale biologiei antice si medievale pentru a da valabilitate unor precepte biblice. Numai ca aceasta forma spontana de punere a stiintei in slujba teologiei este un procedeu cu neputinta de gasit in bestiarele ce au descins din Fiziolog. Pe scurt, iata exemplul unei filiatii literare in care punctul de plecare, un text teologic, s-a transformat cu timpul intr-o carte in care dragostea de Dumnezeu, murind, a fost inlocuita cu o alta dragoste: forma profana a erosului dintre sexe.