Suplimentul de cultura

Florescu convinge ca romancier prin stiinta sa de a evidentia semnificatia unui eveniment fara sa insiste asupra ei, iar acolo unde episodul poate cistiga prin ambiguizarea semnificatiei, il lasa in voia lui. Asa se intimpla cu figura simbolica a ultimei rude ramase in tara a lui Ovidiu, unchiul Vlad, care trage sa moara pe tot parcursul cartii, redus fiind la stadiul de leguma, de corp inert, cu un deget lipsa de la picior. O agonie neconstienta de sine sau, dimpotriva, o incapatinare de a ramine in viata, in ciuda imprejurarilor? In orice caz, ambele sensuri sint proiectate, simbolic, la scara intregii tari si a intregului Est. Intoarcerea acasa echivaleaza cu reluarea legaturilor cu aceasta lume paradoxala, cu incercarea de a o intelege si de a o iubi. Drumul scurt spre casa nu este cel de pe autostrada: e un drum interior pe care Catalin Dorian Florescu reuseste sa-l duca pina la capat cu onestitate si farmec.