Catalin Dorian Florescu e roman, dar nu prea. Elvetian, dar nu chiar. Vorbeste (si) romana, dar scrie in germana, la noi citindu-se in traducere. Pentru iubitorii de povesti, se aseamana printesei obligate sa mearga nici pe drum, nici pe linga, nici calare, nici pe jos... Evident, nu e nici asa! Florescu alege Drumul scurt spre casa, la fel de premiat printre germanofoni ca si primul sau roman. In timp ce Vremea minunilor, carte a copilariei si parasirii Romaniei natale, descria calea emigrantilor spre vestul mult-visat in anii 80, noul volum inverseaza traiectoria: Zurich “ Budapesta “ Timisoara sint virfurile triunghiului sentimental schitat de protagonistul intors pe propriile urme, cautindu-se. Ovidiu (alter-ego simbolic ce deschide si inchide cercul memoriei nu altundeva decit pe malul Marii Negre, ta Mangalia) porneste intr-o calatorie recuperatorie a sinelui de demult. Nu fara ezitare, el se indreapta catre sursa atitor imagini, mirosuri si sunete cei se fugaresc prin suflet. Fara pretentiile programatice ale initierii insa, cartea maturului revenit dinspre aproape-casa la fostul camin urmeaza ritmul unui roadnoveicu suflu de cursa lunga, In timp ce decorurile se schimba, detalii contureaza povestea de dincolo de ecranul plat ai cotidianului. Personajul-actor observa, inregistreaza, filtreaza informatia palpabila, compunind din fragmente vii o istorie de viata decupata milimetric din Istoria recenta.