aLtitudini

Inca de la inceput, se simte, la lectura, desfasurarea filmica a romanului. In acest caz, derularea cinematografica nu e neaparat o scadere, pentru ca mentine, astfel, ritmul alert al amintirilor despre un intreg arbore genealogic si, in acelasi timp, sustine impresia de rol, de joc, pe care Werner si cunoscutii sai si-o recunosc. Datorita acestei concentrari, din rememorarile personajului principal se pot afla mai multe informatii despre viata svabilor decit din orice istorie generalizatoare. Pretextul pentru declansarea filmului amintirilor e dat de ultima vizita in Banat, pe care Werner trebuie sa o faca, la moartea tatalui. Limbajul rememorarii, dar, mai ales, al comentariilor pe marginea <> (pe care el o percepe ca aproape neschimbata) are multe trasaturi comune cu cel al cartilor lui Celine sau ale contemporanului Michel Houellebecq: dur, fara ocolisuri, jurnalistic.