Dilemateca

Catrafuse e basmul memoriei recuperate tardiv. Pentru personajul sau, istoria (mica, mare) nu e nici sentimentala, nici exemplara. Poate doar otravita. Pozitia de om de paie al mafiei il ajuta pe Werner sa-si restaureze relatia cu fiica, sa-si gonfleze statutul social, sa bea in insule exotice. De fapt, sa intre intr-o coma morala, ca un vinat epuizat. E cedarea care finalizeaza, in cheia luciditatii placide, o lunga si inutila serie de poticneli ale istoriei. Pregatit zeci de ani, esecul lui Werner era obligatoriu. La urma urmei, de ce te-ai mai revolta, cind maretul Occident, infectat de aproximatii, a cazut sub standardele satului de svabi? <>, zice autorul. De acord, cu observatia ca nici macar nu trebuie sa iesim din casa. O carte memorabila.