în Rom nia literară, nr. 7/2022

Universitarul timișorean s-a angajat la un efort exegetic și hermeneutic neobișnuit, prin asumarea unei consecvențe în cercetare care frizează obsesionalul. Doar practicarea unei hermeneutici înțelese ca un act de iubire poate să dea naștere unui asemenea studiu de excepție, apărut la capătul unei cercetări extrem de laborioase și de istovitoare. Mircea Mihăieș prinde romanul cu arcanul și îi subjugă arcanele textului, propun nd direcții de lectură prin decriptările obscurităților semantice. Vocația sa de hermeneut o dovedește pe deplin atunci c nd caută sensuri disimulate sub pojghița textuală și c nd încearcă să înțeleagă, printr-o lectură „mioapă“, cuv nt cu cuv nt, frazele ce par mai cur nd paralogice dec t necesare pentru pătrunderea înțelesurilor. (...) Printr-un exercițiu hermeneutic de mare virtuozitate, Mircea Mihăieș sesizează, la nivelul lexical al dificilei capodopere Finnegans Wake, nașterea particularităților straniei scriituri joyceene și inventarea unei aiuritoare lumi romanești. Av nd pasiunea detaliului și atracție față de lectura fragmentară, cercetătorul întreprinde un studiu filologic atent, c ntărind sensurile și nuanțele sugerate de cuvinte. Dar, dovedind o excepțională cunoaștere a operei lui Joyce, exegetul percepe dubla confruntare a părților cu întregul și a acestuia cu elementele de detaliu. Este necesară traducerea măcar în limba engleză a celor trei cărți dedicate de Mircea Mihăieș operei lui James Joyce, pentru ca hermeneutul nostru să se bucure de o recunoaștere internațională pe care o merită pe deplin.