pe filologisme.ro

E greu de imaginat cum ar fi arătat o revistă cu super-eroi în Anglia secolului al XVII-lea, un regat aflat într-o profundă convulsie politică și socială, cauzată de un rege belicos. Romanul Phillippei Gregory, însă, poate fi considerat o adevărată pepinieră de personaje potrivite pentru așa ceva. Cartea este scrisă cu o deosebită iscusință de a anima și răscoli emoții, similară unui carusel greu de oprit. (…) Concluzia zbaterilor politice și religioase în jurul cărora gravitează multe elemente descrise în carte se scrie tot în Ținutul mareelor, locul în care toți protagoniștii cărții se găsesc la final. Un ținut al crepusculului vieții, un ținut care nu este nici apă, nici uscat, nici lumesc, dar nici un loc al z nelor, un tăr m al necunoscutului pentru cei pe care firul narativ al vieții i-a aruncat acolo. Un ținut din care nu se poate evada dec t cu ajutorul unui bac tras cu o sfoară sau ocolit pe drumuri lungi. Un meleag în care apa își ia tributul înghițind cărările mișcătoare pe timp de zi, iar după lăsarea întunericului deschide o lume neguroasă, aidoma lumii de dincolo, unde malurile mărginite de stuf se transformă în porți de trecere către acest tăr m. O trecere asumată fără durere și zbatere de către locuitorii insulei, o plecare către ape ad nci și veșnice.