În același timp, ca la Radu Petrescu și Adameșteanu, se cimentează aliajul uman cu memoria materialității, într-o stranie simbioză. Din orice capăt al poveștii am trage cu ochiul, aproape orbitoare răm n mecanismele prin care, distribuind instinctiv micile istorii, naratorii absorb ei înșiși poveștile din care recompun Istoria.

Related products

Produs adăugat la favorite
Consimțământ pentru cookie-uri