în revista RAMURI

V ntul, duhul, suflarea este o proză despre ordinea misterioasã a lucrurilor, despre „partea nevăzută care decide totul” (cum ar zice Patapievici), despre forța tainică a vieții și prezența insidioasă a morții. Însă nu doar v ntul negru (caraelul) se revelează ca o materializare a inefabilului în acest roman, ci și lumina. Scriitura luminescent care apărea în O formă de viață necunoscută, poate în siajul lui Radu Petrescu, reprezintă în V ntul, duhul, suflarea o culme a măiestriei artistice a autoarei. Andreea Răsuceanu descrie cu nesaț nuanțele infinitezimale și epifaniile luminii, halourile obiectelor și aurele ființelor, într-un univers ficțional care poate fi apropiat, din acest punct de vedere, de (i)realitatea evanescentă a poeziei lui Mircea Ivănescu.