În prozele Florinei Ilis pandemia (care, după spusele unui personaj, „nu omoară Rom nia”) e doar ocazia de a investiga eficient biata noastră umanitate, fragilă şi vulnerabilă, oricît s-ar pretinde ea de rutinată în atîtea secole, de avansată afectiv şi tehnologic. Reuşita volumului vine nu doar din deja consacrata experienţă epică a autoarei, încercată acum pe genul scurt, ci şi din faptul că fiecare dintre noi ne-am putea recunoaşte într-una din povestiri.
