pe ziarulmetropolis.ro

Această declarație de dragoste eternă, inseparabilă de melancolie, scrisă de laureatul Premiului Nobel pentru Literatură care a semnat romane ca Mă numesc Roșu sau Muzeul inocenței, cuprinde pagini dintre cele mai fermecătoare. Unele amintesc, peste timp, de felul în care orașul de pe Bosfor l-a fascinat pe un Pierre Loti, de exemplu. Pe străzile din fosta capitală a Imperiului Otoman, în locuințele ei, în clădirile ei publice, în piețe și cafenele, descoperim mai multe universuri. Totul se amestecă, vremurile se amalgamează și bucăți de povești ies la iveală. „Nefericirea înseamnă să-ți fie lehamite de tine și de oraș”, spune direct unul dintre ultimele capitole ale acestei cărți care, atenție, înfățișează un Istanbul foarte personal al unui scriitor de la începutul unui mileniu grăbit, autor care, iubind aprig Turcia natală, nu poate să nu fie dezamăgit de ea.