Volumul este o cercetare detaliată a felului în care au apărut și pe scenele noastre, și în spectacolele de teatru primele actrițe. Anca Hațiegan face dreptate unor femei care au avut de înfruntat o serie de prejudecăți ale epocii. (...)
Anca Hațiegan ajunge la performanța de a alcătui în cartea ei, care are aproximativ trei sute de pagini, micro-monografii dedicate unor nume de seamă precum Eufrosina Popescu (Frosa Vlasto), care a avut parte și de o carieră internațională muzicală sub pseudonimul Madame Marcolini, apoi Caliopi, Ralița Mihăileanu etc. Asta ca să nu mai vorbim despre soția lui Mihai Pascaly, Matilda, sau despre Fani Tardini.
Dornică să formuleze răspunsuri convingătoare la toate întrebările pe care le enunță încă din primul pasaj din carte, Anca Hațiegan se ocupă și de o primă și eminentă cercetătoare în domeniul teatrologiei și criticii teatrale. E vorba despre Maria Rosetti și enigmele din jurul manifestărilor publicistice ale acesteia.
Nu îi scapă autoarei cărții nici considerațiile despre ceea ce s-a întîmplat cu actrițele după încheierea carierei și nici accidentele profesionale cărora le-au căzut victime unele dintre ele.”
