pe bookhub.ro

Discuția este asta: mi se pare fascinant, dincolo de ceea ce scrii, cum o carte vorbește unui om într-un fel, iar altui om în cu totul alt fel. Cartea îi aparține lui, cititorului, iar cititorul o poate interpreta după chipul și asemănarea lui. Și interpretările astea îmi fac plăcere, pentru că în felul ăsta pot să cunosc și omul din fața mea în funcție de interpretarea pe care el o dă; ele nu sunt adevărate sau false. Știu, prin felul cum îmi construiesc eu cărțile las loc ambiguității și subiectivismului. Nu-mi plac lucrurile concrete, fățișe, explicate, nu-mi place ca felul în care văd eu povestea să fie singura cheie posibilă. Nu, îmi plac interpretările și atunci c nd construiesc cartea, încerc să o fac deschisă. C nd spui că e un manual de supraviețuire, ei, da, este și un manual de supraviețuire. Am vrut prin cartea asta să confrunt un personaj și cu situațiile astea limită ale iubirii, ale vieții, să spun și cum reușești, sau nu, să le duci la capăt.