Conceput cu instrumentele unui scenariu de film, volumul lui Bălăiță diferă destul de mult de restul operei sale. Punctul de plecare al cărții este reprezentat de povestea/nuvela lui Ion Creangă, Povestea lui Stan Pățitul. Nu știm dacă autorul și-a dorit să scrie într-adevăr un scenariu sau doar a experimentat voit și în mod asumat cu stilul, însă rezultatul este unul cel puțin interesant. (…) Ultimul roman al lui George Bălăiță este unul extraordinar, cum nu prea se mai scriu, și care într-adevăr, la data apariției, a fost recunoscut ca atare, a fost citit, comentat, inclus în topuri. Redescoperit la patru ani de la apariție, pot afirma că nu și-a pierdut deloc din forță și din inteligență.
