în Observator cultural, nr. 978

Uite aici și lămurirea titlului filosofic Restul e tăcere, reluat în sus-pomenitul epigraf tocmai pentru a întinde niște piste false, a-l dejuca elegant pe cititor. Și ca să fim amețiți definitiv în urma acestui knockout neașteptat, e de ajuns să frunzărim indexul halucinant al cărții (din păcate, suprimat în traducerea rom nească), unde autorii reali coexistă pașnic cu toate instanțele fictive, sau… să citim bibliografia ce se vrea artificial umflată în pene, cu o singură operă utilizată efectiv. Surprinzător? Să ne amintim ce susține porunca zece a „decalogului”: „Încearcă să spui lucrurile în așa fel încît cititorul să aibă mereu senzația că e la fel sau chiar mai inteligent decît tine. Fă astfel încît din cînd în cînd chiar să fie; dar pentru a face asta, va trebui să fii mai inteligent decît el”. Dar acesta nu este Eduardo Torres. Acesta este chiar Augusto Monterroso.