Convingerea că în absența transcendenței istoria devine de neîndurat este, într-o anumită lectură a Înrădăcinării, gîndul ultim al autoarei. Doar lumina caldă și discretă care se coboară din cer poate sparge opacitatea lucrurilor, le poate șlefui suprafața pînă le face transparente, deschise. Iar această dăruire bogată și neașteptată cere din partea omului un răspuns, ca o nobilă și neclintită datorie: aceea de a transforma lumea într-o casă, de a-i locui, prețui și cînta sensul, fiind astfel „smochin roditor“.

Related products

Produs adăugat la favorite
Consimțământ pentru cookie-uri