Romanul scris de Sayaka Murata taie direct în inima unora dintre prejudecățile și conformismul societății japoneze și atacă nevoia de uniformitate. Ceea ce m-a fascinat dintotdeauna la cultura japoneză este contrastul puternic dintre efortul constant către inovație tehnologică și tradiționalismul după care funcționează încă societatea. Keiko este un personaj fascinant prin franchețea cu care își recunoaște incapacitatea de a fi „normală” și dorința de a se „repara” doar pentru a îndeplini așteptările celor din jur, completată de acuratețea de robot la locul de muncă, lipsa patologică de empatie și pornirile violente suprimate din copilărie. Minimarketul îi oferă spațiul existențial perfect – reguli bine puse la punct, manualul angajatului cu indicații de comportament ce includ chiar și detaliile expresiei faciale, care uniformizează pînă la suprimarea personalității. O lectură scurtă, alertă, brutală pe alocuri, Femeia minimarket i-a adus lui Sayaka Murata premiul Akutagawa, înalta distincție literară japoneză și mie o nouă scriitoare de explorat.
